Cultul personalităţii la conferinţe

Umbla prin popor o vorbă de duh: Ai probleme cu încrederea în sine? Uită-te în fiecare zi în oglindă şi repetă-ţi că eşti cel mai bun şi într-un final, vei ajunge să crezi tu însuţi acest lucru. Această metodă de a căpăta încredere în tine a fost denumită Cultul personalităţii în oglindă.

Pornesc de la această poveste pentru că am ajuns să cred că şi această teorie a avansat, a fost dusă la nivelul următor. Cu alte cuvinte, noua teorie are mai degrabă de a face cu vorbitul în public, speakeri cărora le place să se audă vorbind, cu reiterarea propriilor păreri în faţa unor oameni care au venit special ca să te vadă, şi nu în ultimul rând, cu cultul (meritat sau nu) pe care noi românii l-am dezvoltat pentru publicitari care lucrează la agenţii din afara ţării. Să vă explic:

Aşa cum poate aţi observat, de ceva vreme nu ne mai putm plânge că nu avem conferinţe sau forumuri de specialitate la care să mergem. Agenda unei persoane care vrea să particpe la toate evenimentele de profil, este din ce în ce mai plină: cel puţin un eveniment pe lună (asta dacă nu punem la socoteală şi evenimentele studenţeşti). În plus, dacă acum câţiva ani erau doar vorbitori autohtoni, acum lucrurile s-au mai schimbat şi avem acces la un eveniment la care, măcar teoretic, putem face schimb de idei.

Însă, aşa cum ne este demonstrat tot mai des, aceste conferinţe sunt din ce în ce mai palide (cu câteva mici excepţii). Mi se pare că piaţa începe să fie supra-saturată de evenimente de acest gen, iar marea majoritate a vorbitorilor nu au nimic nou de spus şi acceptă invitaţia fie din motive finaciare, fie din raţiuni de PR sau branding personal.

Din nou, aşa cum poate aţi observat, suntem mereu aceleaşi şi aceleaşi feţe la conferinţe, cu foarte mici variaţiuni, cu foarte mici excepţii. De multe ori se întâmplă ca şi vorbitorii să fie cam aceiaşi, aleşi parcă printr-o formulă de alegebră ce are de-a face cu aranjamente de X luate câte K. Însă, ai crede că măcar discursul lor este altul. Ei bine, nu. Nu puţine au fost cazurile în care personalităţi din industrie (şi chiar vă rog să gândiţi global şi nu local) au venit cu acelaşi discurs, aceleaşi exemple... Dacă străinii nu înţeleg că este acelaşi public, care este scuza românilor?

Presupunând că discursul este totuşi altul, că s-a făcut o nouă prezentare în powerpoint, atunci avem mari probleme la skill-urile de prezentare.

Mai apoi, există problema raţionamentelor care au făcut ca un anumit om să vorbească despre un anumit subiect (excepţie cazul în care eşti sponsor şi atunci nu mai trebuie să te chinui să vii cu ceva nou, pentru că toată lumea ştie de ce eşti tu acolo). Din ce am văzut până acum, sunt mereu aceleaşi şi aceleaşi probleme (relaţia agenţie-client, modalitatea de a trata consumatorul, acurateţea brief-urilor, etc) eventual transpuse într-un alt ambalaj - fie unul lingvistic, sau unul uman.

Dacă însă totuşi avem un discurs nou, nu de puţine ori acesta este doar o modalitate de a ridica în slăvi mâna care te hrăneşte (chiar dacă, de cele mai multe ori, nu este un motiv întemeiat pentru a face o astfel de prezentare).

Şi totuşi, din multitudinea de prezentări care nu fac decât să reitereze truisme şi banalităţi, mai apare câte o prezentare care te face să nu regreţi orele petrecute în afara biroului. Pentru toate celelalte, o să parafrazez campania de la Olimpiadele comunicării: dragi speakeri, nu plictisiţi audienţa cu aceleaşi prezentări sau discursuri anoste!