Atunci când vede un spot publicitar, potenţialul cumpărător trebuie reţinut. El nu trebuie plictisit cu scrisuri statice, cu poze sau spoturi cu cadre lungi şi fără viaţă. În strânsă legătură cu dezvoltarea digitală, animaţia a pătruns în domeniul publicitar modern drept un foarte potrivit mijloc pentru a expune diverse mesaje într-un mod dinamic.
Animatia cea mai întalnită în prezent este cea din finalul spoturilor tv din partea dedicată pack-shot-ului. Atunci când se termină spotul, în momentul prezentarii produsului, trebuie transmise anumite mesaje fără a face însă acest lucru într-un mod static. Aceasta reprezintă practic animaţia cel mai des întâlnită. Bineînţeles că ea poate fi prezentă şi pe toată durata spotului (logo-uri animate, diverse super-uri etc.)
Prețul poate ajunge la zeci de mii de euro
De asemenea, în aceeaşi categorie intră atât desenele 2D mai mult sau mai puţin copilăreşti (reclame precum Delma, Fruitella etc) cât şi mult mai sofisticatele animaţii 3D (Domo, Kandia etc.). Practic, nu cred că există în prezent nici măcar un singur spot tv la care să nu fi fost folosită o animaţie (fie chiar şi doar o uşoară creştere graduală a fontului cu care este scrisă denumirea produsului). Bineînţeles că în funcţie de gradul de dificultate al animaţiei diferă şi preţul acesteia. El porneşte de la câteva sute de euro pentru o simplă animaţie de pack-shot şi ajunge la mii sau chiar zeci de mii de euro în cazul animaţiilor foarte complexe.
Tot în funcţie de aceste criterii diferă şi timpul de execuţie. În general, acest proces însumează zeci de ore de muncă. Aici intervine măiestria animatorului care de cele mai multe ori trebuie să fixeze manual aproape toţi parametrii de mişcare al diferitelor obiecte animate (desene, scrisuri etc.). Practic animaţia reprezintă tranziţia, mişcarea diferitelor elemente animate între două sau mai multe puncte. Pentru a realiza aceste mişcări , sunt marcate în cadrul celor două axe diferite coordonate, unde elementul animat trebuie să execute diverse mişcări.
În cazul animaţiei 3D, lucrurile sunt mult mai complexe. Aici dificultatea cea mai mare constă în modelarea pe cele trei axe ale obiectului ce trebuie să fie animat. Animatorul 3D construieşte un personaj schiţând elementele ce îl compun (un fel de desen tehnic), apoi suprapune texturile aparente, urmând ca ulterior să realizeze mişcările. Partea finală este reprezentată de diversele elemente de décor, de lumini sau de efecte video.
În general, casa de producţie care realizează animaţia urmează strict indicaţiile agenţiei, mai ales în cazul celor simple. Există însă şi situaţii în care este necesară prezenţa unui “ochi” avizat; un supervizor fără a fi în mod necesar un regizor, un om care să dea cursivitate întregului cadru animat. De obicei, acest personaj este producătorul. Un producător bun poate, şi chiar face de cele mai multe ori diferenţa dintre un produs bun şi unul prost.
Totuşi, cel mai mare dusman al unei animaţii bune este rutina. Atunci când ni se pare simplu ceea ce avem de facut, atunci când am mai făcut acest tip de animaţie de zeci sau chiar sute de ori, avem tendinţa de a trata superficial jobul, ceea ce reprezintă o greşeală majoră. În publicitate nu există nimic vechi, ci totul trebuie tratat dintr-un nou unghi, totul trebuie reinventat special pentru fiecare client!