La Ziua Publicităţii, pe 17 aprilie, o vom avea ca speaker pe Ana Maria Brânză, declarată de 3 ori cea mai bună spadasină din lume şi medaliată de 20 de ori la campionatele europene și mondiale, o voce puternică a momentului, care a dovedit deja că are un mesaj de transmis pentru fiecare generație.
Dragostea Anei pentru scrimă a luat naștere în Sala de scrimă a Complexului Sportiv Ghencea. Și-a început cariera la CSS nr. 3 Steaua sub îndrumarea antrenorului Radu Szilaghy. A ales spada, pentru că era singura armă din sală cu mâner pentru stângaci.
Ce calităţi crezi că ar trebui să aibă un role model?
Orice role model trebuie privit în contextul perioadei la care ne raportăm, pentru că de multe ori, un anumit set de valori care ar face pe cineva demn de acest statut se dovedește insuficient recepționat sau apreciat de către public. Mai contează și trend-urile, chestiile ”cool”, elementele de tip ”wow” pe care le aduce modelul și cu care
cucerește tinerele generații. Iar aici uneori pot apărea excesele, din dorința de ”senzațional”.
În opinia mea, de bază ar fi calitățile profesionale specifice domeniului de expertiză, iar aici fiecare ”breaslă” are setul său de caracteristici fizice, psihice și intelectuale care contribuie la realizarea performanței. La acestea se adaugă comportamentul în societate, valorile pe care le îmbrățișează în relațiile cu ceilalți oameni, viața de familie, felul în care se raportează la prieteni, la societate, în toate aparițiile publice, prezența în social media etc. Ceea ce spunem și ceea ce facem ne definesc pe de-a-ntregul. Nu doar performanțele de pe planșă sau de pe terenul de sport. Acelea se câștigă cu muncă asiduă la antrenamente, cu o conduită sportivă, fără excese, cu respect pentru partenerii de antrenament și pentru antrenori, cu rigoare în tot ce faci. Din această perspectivă, orice om care știe că este privit drept model are un plus.
#AMB #AMBitious PBT Fencing
Publicată de Ana-Maria Branza Official pe 16 Aprilie 2018
Cum se vede performanţa românească la nivel internaţional şi ce impact crezi că are asupra societăţii noastre?
Nu mă simt în măsură să mă pronunț decât în legătură cu performanța sportivă și, mai precis, în scrimă. Reușitele se măsoară în medalii, titluri obținute, concursuri terminate pe podium, iar în ultima perioadă cred că România este una dintre țările care și-au câștigat respectul în lume. Până în 1996, trecuseră aproape 30 de ani de la primul și ultimul titlu olimpic al scrimei românești, iar de atunci până azi în 20 de ani au fost trei reușite, la toate armele. Aș adăuga că la fiecare campionat mondial sau european, indiferent de grupa de vârstă, România vine cu cel puțin o medalie.
Tot acest succes este realizat cu o mână de oameni dedicați și pasionați, pentru că scrima nu este unul dintre sporturile foarte populare la noi, nici Federația nu este printre cele care să primească alocări bugetare impresionante.
Cât privește impactul asupra societății, lucrurile s-au schimbat enorm față de perioada de dinainte de 1989. Atunci, sportul de performanță era o prioritate națională, pentru că a fost confirmat ca o extrem de eficientă tactică de propagandă. Impactul era major în sensul că venea să îndulcească amarul unei vieți pline de lipsuri, iar societatea deprimată folosea succesul sportivilor români pe post de pansament pe rană. Despre viața de zi cu zi, eforturile inumane, abuzurile suportate sau, dimpotrivă, avantajele politice și economice ale marilor campioni ale acelor vremuri, lumea afla foarte puține. Așa, imaginea campionului era o schiță a unui mare erou, doar cu lumini și fără umbre, iar adoptarea lui ca role model venea natural și era binevenită.
#tbt #FencingisthenewFashion #fencing #scrima #scherma #escrime #esgrima #fechten
A post shared by Ana-Maria Brânză (@anamariabranza) on
Situația este mult schimbată, în sensul că publicul are acum acces la o sumedenie de informații despre fiecare, inclusiv de la cel în cauză, prin rețelele sociale. Comunicarea cu comunitatea de susținători este acum (aproape) directă, iar aceștia ajung să te cunoască și să te considere ”prieten”. Așa, îți văd și luminile, și umbrele, te văd în carne și oase, uman, bine-dispus sau cu toane, în formă sau obosit, victorios sau învins. Te aplaudă sau te fac de ocară, vin spre tine, dar îți întorc și spatele, te admiră cu sinceritate sau, dimpotrivă, te fac responsabil pentru propriile lor eșecuri.
La rândul lor, așa cum spuneam și adineauri, sportivii trebuie să știe că sunt responsabili nu doar pentru performanțele lor sportive în sine, ci pentru comportamentul lor social în ansamblu, pentru că sunt priviți ca niște modele în societate.
Vizualizează discursul plin de inspirație al Anei la TEDx Universitatea Politehnică București
În ce mă privește, mi-ar plăcea să cred că performanțele pe care le-am reușit în carieră, în special titlul olimpic obținut împreună cu fetele la Rio, pentru că a fost concursul cel mai mediatizat la noi, îi vor aduce pe oameni mai aproape de scrimă, iar copiii vor veni la sală în număr mai mare și cu o motivație sporită. Este un sport de nișă, greu și pretențios, dar spectaculos. Iar pentru practicanți, asigură o dezvoltare fizică și psihică echilibrată și impune o disciplină riguroasă utilă în orice faci în viață.
„România – hub creativ global” – cum crezi că poate deveni realitate? Prin ce se distinge creativitatea românească?
Dacă cineva își propune ca România să devină un ”hub creativ global”, acest lucru ar presupune o strategie națională și politici publice care să conducă spre acest deziderat, iar aici cred că ar trebui să ofere detalii cei responsabili de aceste aspecte.
Totuși, ce am observat eu că se poate face în acest sens poate fi grupat în două categorii. Pe de o parte, ar fi necesară alocarea de resurse suplimentare industriilor creative, iar asta am înțeles că se și încearcă prin programele de tip Start-Up Nation.
Pe de altă parte, trebuie să ne gândim la dezvoltarea creativității copiilor, care se poate face de la un punct încolo inclusiv prin sport. Sportul formează și caractere, dar dezvoltă și o mulțime de alte abilități care pot încuraja o atitudine creativă, indiferent de domeniul de manifestare. Creativitatea nu este un dat, este un proces care presupune investiție continuă de energii și idei, iar sportul poate foarte bine să educe un copil spre a deveni un izvor de creativitate.
Concluzionând, da, România poate deveni un ”hub creativ global”, însă trebuie să și-o propună și să o accepte la nivelul întregii societăți, pentru că presupune resurse diverse și consistente, inclusiv financiare.